• Increase font size
  • Default font size
  • Decrease font size
Biografie

Marcel Djuvara, tatal lui Neagu Djuvara, a fost sef de promotie al Politehnicii din Berlin in 1906. Acesta se casatoreste in ianuarie 1913 cu Tinca Gradisteanu, iar in decembrie 1913 se naste Razvan Djuvara, primul copil. "Nu am intalnit niciun Razvan in intreaga tara pana la plecarea mea in pribegie. Parintii mei se inspirasera din "Razvan si Vidra" a lui B.P. Hasdeu cand l-au botezat pe fratele meu cu un nume care avea rezonante iraniene", povesteste Neagu Djuvara.

"M-am nascut la trei zile dupa intrarea Romaniei in primul razboi mondial. Din partea mamei, istoria familiei se pierde in urma cu cinci veacuri. Tatal meu cobora dintr-o familie veche de celnici aromani", povesteste istoricul. Neagu Djuvara s-a născut in data de 18 august 1916, stil vechi (31 august - stil nou) la Bucureşti, într-o familie de origină aromana, aşezată în ţările române intre 1770-1780. Familia Djuvara a dat mai mulţi oameni politici, diplomaţi şi universitari. Tatăl său, Marcel Djuvara, a murit capitan de Geniu în armata română în cursul marii epidemii de gripă spaniolă din 1918. Tinca Gradişteanu, mama sa, aparţinea ultimei generaţii dintr-un neam de mari boieri munteni.

Primul razboi mondial si retragerea in triunghiul mortii din Moldova o obliga pe mama lui Neagu Djuvara sa aleaga calea exilului, catre bunicul Trandafir Djuvara, care era ministru plenipotentiar al Romaniei in Belgia. "Pe timp de razboi, in 1917, drumul spre Franta trecea prin Rusia. Si la Petrograd, din cauza unei confuzii de nume, mama a fost retinuta drept spion german. Eliberarea ei a fost un adevarat miracol, tinand cont ca la acea data bolsevicii luau puterea in soviete", povesteste istoricul.

Neagu Djuvara şi-a făcut studiile la Paris, licenţiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) şi doctor în drept (Paris, 1940). In 1937 se casatoreste in Franta cu France Henriette Marie Gaillet, nepoata generalului Jean Baptiste Estienne, cel care a inventat in 1916 carele de lupta (tancul). Cei doi au fost cununati de Monseniorul Vladimir Ghika, personalitate remarcabila a vremii, ruda cu mama lui Neagu Djuvara.

Neagu Djuvara participă la campania din Basarabia si Transnistria ca elev-ofiţer de rezervă (iunie - noiembrie 1941) si este rănit usor, in aproapiere de Odessa.

Intrat prin concurs la Ministerul de Externe în mai 1943, este trimis de Antonescu curier diplomatic la Stockholm în dimineaţa zilei de 23 august 1944, în legătură cu reluarea negocierilor de armistitiu cu Uniunea Sovietica. "Misiunea devine inutila, dat fiind ca plecam din Bucuresti la 23 augsust 1944 dimineata, iar dupa amiaza, in urma arestarii Maresalului Antonescu si a reactiunii violente a germanilor din tara, Romania a trebuit sa rastoarne aliantele, fiind impotriva Germaniei". Numit secretar de legaţie la Stockholm de guvernul Sănătescu, va rămâne în Suedia până în septembrie 1947, cănd comuniştii preiau şi Externele.

Implicat în procesele politice din toamna lui 1947, hotărăşte să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizaţii al exilului românesc (secretar general al Comitetului de Asistenţă a Refugiaţilor Români, la Paris; ziaristică; Radio Europa Libera; secretar general al Fundaţiei Universitare "Carol I").

În 1961, pleacă în Africa, printr-un concurs de imprejurari extrardinar, în Republica Niger cu un contract de doi ani, în calitate de consilier diplomatic şi juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine şi, concomitent, profesor de drept internaţional şi de istorie economică, la Universitatea din Niamey. De fapt va prelungi sederea sa in Africa cu totul la 23 de ani, pina in 1984. "Am preferat sa prelungesc contractul, pentru ca la 50 de ani nu mai puteam gasi un post similar in Europa", spune cel care avea sa il insoteasca pe presedintele Diori Hamandi, inclusiv la infiintarea Organizatiei Uniunii Africane, de la Addis Abeba din 1963. In timpul celor 23 de ani petrecuti in inima continentului negru, Neagu Djuvara face incursiuni in desertul Sahara. "Niger este una din cele mai sarace tari din lume. 90% din teritoriu este desert, iar zonele populate sunt foarte rare. Mergeam kilometri intregi pe masinile militare si abia daca zaream o prezenta umana", sustine Neagu Djuvara.

Între timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona. În mai 1972, obţine doctoratul de stat (docenţa) la Sorbona cu o teză de filozofie a istoriei; mai târziu, obţine şi o diplomă a Institutului Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.) pentru limba Sarbo-Croata.

Din 1984 si pana in 1989, reia activitatea din cadrul emigratiei romanesti, ca secretar general al Casei Româneşti de la Paris. In 1990 revine in tara, inca nehotarat daca sa ramana sau nu, avind in vedere ca Romania de dupa 1989 este foarte diferita de cea pe care o lasase in urma cu 45 de ani.

Din 1991 pina în 1998 este profesor asociat la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Istorie si Facultatea Stiinte Politice. E membru de onoare al Institutului de Istorie "A.D. Xenopol" din Iasi şi a Institutului de Istorie "N. Iorga" din Bucuresti. Este membru de onoare al Fundatiei Culturale Erbiceanu. A lansat activitatea Fundatiei Calea Victoriei prin cursul sau de istorie: "Cum am trait secolul XX", in ianuarie 2008.

Detine Ordinul Arts et Lettres în grad de Ofiter, fiind decorat de Ambasadorul Frantei în România, Domnul Henri Paul (5 martie 2010).